RECUNOASTE-TI EROUL
Iubirea si adevarul nu ne-au impiedicat niciodata sa alegem calea. Calea… o datorie si o onoare sa o cunoastem si sa o cultivam. V-ati intrebat vreodata care va sunt mentorii, maestrii, oamenii care va inspira? V-ati vizualizat uneori mai buni, mai inalti spiritual, mai demni, decat imaginea din oglinda si ati incercat sa parcurgeti drumul catre Eu-l interior pe drumul batatorit de exemplele marete ale oamenilor pe care i-ati iubit, i-ati admirat, sau chiar i-ati venerat? Particele din bunatatea, entuziasmul, indrazneala, vointa si determinarea lor, ajung sa fie parti din voi. Mostenirea cea mai de pret este in voi, si este rodul pretuirii voastre. Cultivarea frumosului nu este un furt, este o datorie. Cultivati binele celui pe care il admirati, in voi.
Ma gasesc adeseori “furand” din zambetul unui copil, din linistea unui fosnet de frunze,sau din bucuria unui rasarit oglindit in mare, iubesc devotamentul unei mame fata de propiul copil, nazuinta si vointa unui tanar la inceput de cariera sau linistea unui batran de pe o banca, intr-un sat ”uitat de lume”. Cand stam noi cu noi, ne oglindim in amprenta oamenilor valorosi, ne asemuim cu eroii de poveste si credem in inocenta copiilor din parc, pentru ca atunci ajungem mai aproape de ceea ce suntem cu adevarat. Noi, am avut cea mai frumoasa si mai eleganta in suflet, bunica din lume, noi am avut cel mai inalt brad si cele mai tari masinute, si tot noi ne creem cele mai frumoase povesti de viata. Pentru ca putem sa alegem, pentru ca putem sa nazuim mai sus, pentru ca avem prieteni care ne asculta, si mame care ne cearta, sau iubiti care ne adora. Atunci suntem mai aproape ca niciodata de noi cand suntem pe calea noastra, iar ”parintii”, ne devin exemplele; …. si cartile, si duhovnicul, si muntele, si vantul, si soarele…….
Alege-ti pacea si armonia cu care sa o vezi, sa te uimesti la fel cum faceai cand erai copil, invata sa le apreciezi si sa le cultivi in tine. Tacerea cu care poti sa le gasesti te va apropia de ceea ce esti cu adevarat. Iti trebuie ragaz si liniste sa le observi, sunt peste tot langa tine si sunt pentru tine. Bucura-te de un zambet si nu-l judeca acest zambet, doar pentru ca i-ai vazut “defectele”; urca pe munte si du-te pana in varf, chiar daca te-a prins ploaia, pentru ca sigur, soarele se vede mai frumos de sus.
Am luat exemplele cele mai valoroase, pentru ceea ce sunt, din oamenii pe care i-am intalnit doar o data in viata, din decorul a ceea ce pare cel mai putin “important” in fiecare zi. Am incercat sa iau din curajul unui tanar, chiar daca nu am purtat blugi rupti, sau cercel in spranceana; si n-am facut-o nu pentru ca era “urat”, ci pentru ca eu, eram Eu. Am gasit cele mai valoroase resurse in cele mai ieftine contexte, facandu-ma sa gandesc mai mult, sa ma cultiv mai armonios, sau sa ma curat de Ego-urile cele mai infricosatoare. Am eliminat din viata mea, dar mai ales din relatia cu oamenii, orice frica ca n-as putea reusii, ca nu o sa ajung atat de sus, dar, mai ales ca n-as putea crede atat de tare. Lor le datoram parte din ceea ce ajungem sa fim si le multumim constient sau nu, de fiecare data in care ajungem sa fim ca ei de Frumosi.
Recunoaste-ti eroul in cel de langa tine, suficienta admiratie si pretuire va fi Binecuvantarea ta!
