Fitoterapia
In urma cu un secol, practica empirica de utilizare a plantelor in scop terapeutic era transmisa prin scris, sau prin viu grai din generatie in generatie. Fitoterapia a devenit o stiinta moderna, ramura a stiintelor medicale pe masura dezvoltarii biochimiei, chimiei organice, farmacodinamicii, microbiologiei, geneticii si altele.
Termenul de medicina alopata defineste stiinta care se ocupa cu studiul maladiilor si tratamentelor, practicata de persoane abilitate sa exercite medicina. Medicina naturala defineste acele practici medicale inspirate si legate strans de natura, considerata sistem terapeutic, factorii naturali fiind recomandati in tratamentul bolilor umane (aerul, apa, soarele, plantele, alimentele naturale, miscarea, etc.). Ea poate fi practicata atat de medici, cat si de persoane denumite terapeuti sau bio-energoterapeuti. Practicile naturale, deorice fel ar fi ele, care se asociaza terapiilor alopate, sunt terapii complementare. Punti de legatura pot fi gasite si in alte practici naturale cum ar fi: in Apiterapie recurg ambele tipuri de medicina, Acupunctura este practicata numai de medici specializati, Presopunctura este insa utilizata in egala masura si de kinetoterapeuti si maseuri. Daca alimentatia dietetica este recomandata de medicul alopat, in ceea ce priveste Dietoterapia este mai mult decat un factor complementar terapeutic, un mod de viata, alternativ la alimentatia curenta (uneori generatoare de numeroase boli). Balneoterapia utilizeaza factori naturali prin proceduri fizice si chimice, fie pe cale externa (namolul), fie pe cale interna (ape minerale); factorului terapeutic natural, apa, I se pot adauga diverse plante medicinale, rezultand asa numitele bai de plante.
Terapii naturale in relatii principiale si de elemente, substante, comune sau asemanatoare fitoterapiei:
• Dietoterapia naturala,Talasoterapia
• Balneofizioterapia, Helioterapia
• Homeopatia, Kinetoterapia
• Acupunctura, Aeroterapia
• Reflexoterapia, Meloterapia
• Bioenergoterapia, Cromoteriapia,Artterapia
